Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (21)

ianuarie 2008

1.Cântec…

unicul instrumentist a dat

drum în univers

sunetelor…

suntem, iubito,

octave

abia am aflat că noi

n-avem vârstă

ne naștem cu prezentul –

doar împreună suntem un cântec

de iubire… auzi?!

_________________

2.Joc strâns

uneori mă apucă să fac

socoteli… cifre, zile

nori

intenții de bine

prea mulți pereți

prea puțin un tavan

caut

rădăcina pătrată din

doruri

și mă închipui în București

în forfota orelor de vârf

bont

la cafeneaua literară să

scriu pe o ceașcă suma

zilelor în care al naibii

am avut chef de ceartă

să țip, să râd, să îmbrățișez

să plâng, să jur că

nu mai vin și iar călcându-mi

pe inimă…

deja tavanul meu indică

unu jumătate, sud, est

treaz

voi știți cu oare e…?!

_________________

3.Unghi dar și umbră

hotel de minus

cinci stele

țeastă albă rezonantă…

dinți strânși, două palme

două tălpi și această cărare

spre voi – fiindcă abia azi

am aflat că toate covoarele mele

au fost zburătoare până ieri

plâng

după această poftă a inimii

lent, cuminte rup

una câte una

perdelele dintre ochi

și orizont

dau drumul la toate gândurile

deodată

«hotel în renovare» vouă însă

urechile vă vor țiui o vreme…

_________________

4.Pentru că nu ești acum

ca un exemplu

al răzbunării

refuză cuvintele să te ilustreze

să te ilustreze tristă

te vor așa, hlizită, dansând

lasciv pe un perete din sticlă

ulei sau marmură

totuna-i

doar porii mei îți mai știu

din memorie liniștea

cu tristețe cu tot

pentru că nu ești acum lângă mine

voi scrie despre tine

ca despre un lapte

dat în foc

_________________

5.De-a «fi»

liber

în abis sau cine știe

oriunde-ul mi s-ar lărgi…

ce bine ar fi să nu fie

Dumnezeu

toate păcatele mele

n-ar mai fi păcate

– o voce: Nici tu!

Uite, vezi, se încăpățânează

să existe… ce mă fac?!

_________________

6.Slujbă

trec cântând

metarealistic vorbind

pe limbi de foc… ba

limba ce-o știu din neam

este chiar

o flacără –

sunt unul din fochiști

astăzi

_________________

7.Menghina

deși sunt

pe un pisc – depinde

cum privești – radioul

îl deschid numai la

cotele apelor Dunării

televizorul, caut un canal

cu purici

la ușă mă reped de fiece dată

când mi se năzare că vii

că vii tu iubito

* acum pragul de sus e totuna

cu pragul de jos

_________________

8.In-continuu

a rămas la tine

telecomanda de la alarmă

iubito, s-a declanșat și-mi

urlă

încontinuu – sistem de protecție

anti-dor

treci și oprește-l naibii…

hei!

_________________

*Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați

Mulțumim.