Dacă din toate amintirile mele
mi-aș scoate toate fricile mele
și din toate momentele grele
aș păstra doar un buchet de lalele...
...ți-aș face cuib pe creanga mea
și ne-am legăna
și ne-am
Din memoria unei zi de vară,
Mi s-a șters zâmbetul tău,
Și-a-ncetat sufletul să doară,
Și-am uitat ce-i ăla rău.
Am alunecat din pat pe-o rază,
Ca să ajung printre aluni,
Și-am zâmbit pân'
eu nici măcar nu știu de ce e cerul albastru
eu nu știu să-ți explic de ce e cerul albastru
nu înțeleg cum cresc copacii
nu mă întreba de ce unele persoane nu sunt pișcate de țânțari
pentru că
De tot, de mult, de niciodată
gândul îmi curge pe faianță
și-aș vrea să îl opresc
sau măcar să-l încetinesc
să îl calmez,
să îl ascund sub un miez
de nucă, sub o prăjitură,
seara, pe câmp,
Eu îți spun că ce-am fost
nu o să mai fim.
Am fost nor
pe cer orb,
prin lume călător.
Strașnica magie a minunii,
am fost dorința arzătoare a lumii,
o lacrimă de copil,
de fericire,
de
Îmi plânge verdele din ochi,
dar tot la tine mă gândesc...
și aș da, cu dinții, ceasul înapoi,
aș reînvia fiecare fir de iarbă,
cer senin ti-aș face
să vezi calea pe care te-ai întoarce
și
imaginează-ți un minut
cum stai tăcut
cu părul cărunt
și te gândești la ce-ai făcut
la ce-ai pierdut
la cât te-ai zbătut
fiecare amănut
ți-a plăcut?
încerc să te ajut
ai ajuns
Oh...l'amour!
Ia-mă de mână, amurg,
plimbă-mă noaptea prin umbre
și prin toate privirile sumbre.
Aruncă-mă pe sub dune,
în dorințe nebune
dar bune,
fă-mă ficțiune,
îmbată-mă cu
Ar trebui să învățăm cu toții să ne cățărăm în copaci,
și după ce ne dăm jos
să ne luăm o scară mai mare,
ca să ne cățărăm în stele.
Odată ajunși pe o stea,
nu avem cum să mai cădem,
ne aruncăm
să fii tu doar o secundă
în eternitatea unui suflet
și tot te-aș face bibelou
pe raftul amintirilor mele
ca o frunză dac-ai ateriza
pe o mare plină de pești
unul n-ar ști să-noate
Niciodată nu le-am știut pe flori după nume,
dar îmi înfloresc prin tălpi asemenea păsărilor
pe care nu le-am cunoscut niciodată după nume,
dar îmi zboară prin inimă asemenea stelelor
pe care nu
Cum să fiu ce ascund
când nici eu nu mă găsesc?
Eu, care mă pierd prin gând
cum își pierd bătrânii mintea
și tac, pierzându-mi și cuvântul.
Nici piept nu sunt, nici ochi,
dar sunt bătaie și
Te-aș lega de pat în seara asta
tremurând și speriat așa cum ești
ți-aș cânta la pian, dac-aș ști, în seara asta
orice, numai să nu pleci.
Þi-aș șopti vorbe dulci din suflet
mi-aș deschide
îmi bubuie iubirea în piept
îmi bubuie nerăbdarea în piept
îmi bubuie timpul în piept
îmi bubuie pieptul în cer
îmi cade primăvara în pat
mă scutură vântul peste mal
mă bocănesc pescărușii la
tu înțelegi durerea?
moliile negre plângând în stomac
chin negru pe alb și regina albă fără ăl’ de negru
zăpadă albă ca sufletul și rece-i sufletul ca gheața
mă scurg, mă topesc, îngheț și
Caută-mă printre zâmbete
cum își caută anotimpurile frunzele.
Să te găsesc, sa te pierd?
Să râd, să înnebunesc de dor,
îmi rămâi c-un sărut dator?
Pot să-ți citesc ființa,
din suflet până-n
Plâng copacii toți din parc,
țipă noaptea și nu mai tac.
Plâng copiii când merg la scoală,
se tem de teme ca de boală.
Plâng norii de singurătate,
se simt lipsiți de însemnătate.
Plânge
Am iubit mulți băieți în anii ăceștia,
pe fiecare l-am iubit altfel,
i-am iubit cum știu eu să iubesc:
cu ochii, cu gura, cu gândul, cu sufletul,
i-am iubit cum m-au învățat ei să-i
Cum mă pot numi, eu, floare?
Sunt lipsită de mireasmă și culoare.
Ele cresc și înfloresc,
înfrumusețând câmpul pitoresc,
iar eu murdăresc peisajul cu răutate
și omor fiecare bucurie în
Dacă asta înseamnă să fii iubită,
Ferește-mă, Doamne, de iubire,
Plânsul nu-mi aduce fericire,
Ci mă face-n noapte chinuită.
Dacă ăsta-i prețul mângâierilor sale,
Þine-le departe, Doamne,
Că
Hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea.
Eu fug și mă ascund în baie,
Tu mă găsești în pat.
Tu te ascunzi în bucătărie,
Eu te găsesc în dulap.
Sar și mă ascund într-o fotografie,
Tu mă găsești