Maria Pirlogea

... să ști înserările că-n vârful picioarelor umblă desculțe abia adierile lunii să nu-ți tulbure să nu-ți risipească nici despletirile ploii

... voltă ochiul secundei până la freamătul trupului jumătate odăi fără margini jumătate înstrăinările lor voltă ramul ninsorilor calde pe care faci cumpănă

... ziua căsca din încheieturile zării așteptând un semn poate acel semn de tandră îmbiere la somn strada tăcută îmbrăcase cele mai alese gesturi ca două brațe deschise la

...ne răvășesc cuvintele cu gust de frunze încă must... ...nimic mai aproape ca-n dimineața cafelei cu crengile frânte...

... seara mâna spre casă rătăcitoarele dătătoarele gânduri păreau de aproape caravanele nopților albe ce-și revendicau o Golgotă și alte paradigme și

...gîndul se zbate-n propria-i culoare înghesuiri de lucruri personale și-atît de vie-i strălucirea adîncirii ferestrei goale care suntem tot

... cîte frunze încolțesc risipirii cîte plecări strămută lacrima păsării drumuri abia atunci oglindiri ce le rămîi chezășie

...n-ajung trăirilor uimite silvane prin flăcări desculțe trecînd dincolo de poarta cuvintelor atîta timp cît nu slobozim fiecărui pas - ramura înflorită a umbrei

... febră de gânduri în despicătura dimineților negură intraductibilă ca o frivolitate și tu mulțimea lacrimei în difracția urmelor într-o baltă de