Mediu
Șablon cu filme vechi,
Album bacovian singuratic,
Plin de praf și liniște.
Am privit aburul din jur
Printr-un condens al amintirilor negre
Cu un contur blestemat, totuși frumoase.
Neschimbatele sunete din sticla de vin,
Albul gălbui din jurul mesei și
10 lumânări arse pe jumate.
Mirosul aspru din perne mi se lipește de nas
Și brusc încep să casc și să privesc tot mai mult salteaua acoperită.
Îmi doresc să fi fost un pat cu apă
În mijlocul unui baldachin uriaș, alb,
Să dea un alt aer camerei.
Mă uitam la ușa aia că parcă a înțepenit de când n-ai mai deschis-o
Și s-a jupuit vopseaua albă de pe ea,
Arată ca un organ bolnav din corpul unui bătrân.
Tocul din lemn parcă are semne de bună-purtare
Și zici că în tinerețe a fost ranit de cuțitele înfipte în el pentru măsurătoare,
Dar acum, parcă s-a vindecat; totuși, au rămas cicatrici.
Frigul domnește în spatele ușii,
Dar în liniștea de-aici nu te poate deranja decât scârțâitul podelei;
Nicăieri nu-i un loc mai cald,
Decât acela unde știi că odată te-așteptau pereții,
Groși și îmbătrâniți de mirosul dulce al gogoșilor fierbinți.
001450
0