Poezie
Piesă pentru violoncel
1 min lectură·
Mediu
Mâinile i s-au veştejit
de griji şi griji
picioarele au uitat
sprinteneala tinereţii
a venit seara peste ochi
sunetele s-au ascuns
în semne de întrebare
însă inima
din locul ei
cântă despre tot
ce a câştigat pierzând.
Din când în când
trec să o văd
"ce mai faci, mamă
ei, ce ştii"
doar că nu stau mult
am treabă.
Ea înţelege
iertând orice
zâmbeşte depărtării
şi îşi strânge umerii firavi
între rugăciuni.
001.434
0