Poezie

Nada

1 min lectură·17 iulie 2016

Mediu

Mă scutur ca de friguri, îmi tremură musteața,

cobaii mi se-nchină în ploaia de atingeri;

orgoliul se înmoaie, sunt toată doar prelingeri

mă gâdilă sub fuste, o muscă, dimineața.

Îmi susură-n ureche imagini furibunde,

despre povestea noastră și cum avea să moară;

pe skype aud o voce, și nu știu dacă-i seară,

întind în aer buze lucioase, muribunde.

În sutien, șoriciu' nu-și mai găsește locul,

băiatul ăsta-mi cată prin straița cu merinde

ar vrea să se-nțeleagă că-mi dă, că nu se vinde,

dar văd în ochii-i foamea, cum își ascute ciocul.

El crede că-s o divă, își pregătește spada,

degeaba-i spun că-s numai o sursă de belele;

și-a încordat profilul cu tipe și manele

și speră c-o să molfăi, pe nevăzute, nada.

002.294

Maria MihaelaHurray. “Nada.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-mihaelahurray/poezie/14094602/nada

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.