Plutind întins pe un morman de nedumerire... săturat de înfiorătoarea plecătoare, copilul respira greoi... era de o încetineală rară. La intrarea în nimic, un bătrânel pe care se citea naivitatea și
Trăiesc într-un balon de nefericire și tristețe localizat la capătul puterilor... Mă bucur, adesea, de lucrurile care îmi displac cel mai tare... tot ce-mi place mă necajește, mă indispune...
-Cineva mi-a spus că actorii sunt niște mici dumnezei. Actori nu pot fi prea mulți, Dumnezeu poate fi oricine.
- Vorbești prostii!
Oftez și mă încrunt. Ah, ce om simplu! Om simplu, om simplu... E
