Revenind pe mare
Dacă doresc, pot pleca într-o călătorie Într-o lume ilogică și prea puțin reală. Acolo pot căuta lucruri pe care le caut și aici Dar s-ar putea să difere ca importanță. Acolo s-ar putea ca
Ne-am născut?
Ne-am născut? Mâna stângă o caută pe dreapta Ca si cand s-ar rezolva O problemă primordială Din întâlnirea lor banală Mereu fără precedent Dacă te-ai născut ieri? Mâna stângă o caută pe
Fragmente
Imperiul soarelui e mare Poate prea mare Să nu orbești privindu-l Imperiul ploii e secat Poate prea topit Să mai poată umple cu apă Pliscurile însetate Ale puilor de șoim Marcus a trimis
Adam
a smuls rădăcinile cu dinții și-a încustat dragoni pe piele a plâns de frumusețea lumii fără înțelesuri nu știa nimic despre viață deși crezuse că știe înțelesese prea puțin din dansul
câte o treaptă
Noi vorbim mult de lumină Noi spunem lumii lumină Lume! De la lumină... Încă mai avem niște urme Din ceea ce pierdem, E taina noastră, nu-i amăgire, O ducem cu noi în mormânt, După ce ne-am
trufie
strămoșul meu direct e Soarele pe Nil în zilele fără sfârșit m-a învățat din toate să rotesc cerul să adorm vulturii să citesc depărtări chiar Prometeu mi-a îngăduit să-i fiu nu m-a învățat
Casta Diva
El Ea Ascultă pe Gina Cigna În Norma De Bellini Cântecul păsărilor Sufocă odaia Ea are apă în ochi Cafeaua se tulbură El citește un ziar Ziarul foșnește Păsările sunt zgomotoase Ea dă
Uitare
Sunt ierni de când nu te-am văzut Din stele-un înger a căzut, Cu ochi de perlă neagră mi-a zâmbit Și-atunci am înțeles că ai murit Deși mai ești.
Haiku în iunie
În colțul grădinii un geam Crăpată coaja copacului Nu știu dacă dormi Dacă doream să scriu un haiku, nu îl numeam haiku.
Substitutie
Floarea soarelui, intr-o zi torida de vara, ar putea inlocui soarele pe cerul albastru...
nu-mi spune
Nu-mi spune cum ai ucis iubirea, Mai bine ascultă pianul din hol. Nu mai privi floarea albă din glastră, Căci mâine o voi planta În grădina din nori. Nu-mi spune cum ai ucis iubirea, Mai bine
o zi
Am descompus o zi în imagini mărunte. Ce multe personaje și câte întâmplări! Și, apoi, pasărea aceea ce se legăna Pe o creangă, În parc...
oprirea din rău
Se enervă îngerul de sticlă Și coborî-n cutia de carton A lumii mici și vinovate. Cerul se crăpă, Lumina izbucni Prin spărtura alburie. Din cutie, oamenii priveau Dibuind uimiți sensul
te aștept
Ce frumos vorbești în interiorul tău! În ochi ți se disting cuvinte tâlcuite... Ce curat strigi în interiorul tău! Căci pumnii strânși îți trădează mânia... Ce cald plângi în interiorul
Departe
DEPARTE Stăteam aproape și simțeam Doar vântul ce ne răscolea. Eram cu tine sus pe deal, Când toamna rece se lăsa. Foarte aproape, mână-n mână, Vedeam distanța dintre noi, Cum respirai,
Univers inclus
Ai simțit vreodată timpul? Toți îl cunoaștem bine. În ochii ce se sting, În frunzele galbene, În verile ce trec, Este ascuns timpul. Dintr-o dimensiune secretă A interiorului nostru, El pare
Căutare
Motto: E Prospero, ce-și recapătă ducatul Pe-o insulă pustie fiind. Când visez, rezonez cu norii, Cu marea și lanurile vieții, Descoperindu-l mereu, strecurat ca o nalucă, Preocupat de
Zori
Când se crăpa de ziuă Am ascultat mierlele. Primavara verde, Crudă, abia trezită, A năvălit spre cer, Pe alei, În mintea mea… Ca o vrajă, Cântecul mierlelor, Prin noapte, Mi-a pătruns în
