Abia apoi

Când ți-am povestit despre mine Era într-o seară târzie de toamnă. O rece lacrimă de piatră Se rostogolea uneori, alteori nu, Avea fațete lucioase și opace Era o picătură de stâncă... Îți mai amintești? Renunțasem la filosofie, Nu puteam renunța la viață, Picătura se rostogolea uneori, Alteori se topea venind dinspre dimineața Care va urma, ca roua ierbii crude, Alteori se transforma în ninsoare măruntă... Când ți-am povestit despre mine Era într-o seară târzie de toamnă, Dar am aflat abia apoi că era seară, Dar am aflat abia apoi că era toamnă...