Poezie

Some sort of chaos

jos

1 min lectură·23 septembrie 2006

Mediu

lasă-mă

să mă înfășor în ceața viciului

și să-ți mai spun

mi-am aruncat sideful alb

cu tot cu pânza lui

înapoi în timp.

când, pe genunchiul stâng, mi-am rupt aripile

trosnetul lor a umplut infinitul

penele au curs în gol

am învățat de la un ghimpe ascuțit ce mi se răsucea în piept

- câte o rotație la fiecare zi ploioasă –

că nu sunt mereu personajul bun din poveștile pe care tata mi le citea

în vremea aceea în care mă ghemuiam cu totul pe pernă.

atunci miroseam a piersică

Eul mi se mai rotunjește uneori,

când îmi umplu palmele cu speranțe cu flori cu alb

când o bătaie de aripă îmi mai adie prin păr

- atunci aud cuvinte-cântece și simt oameni-îngeri –

altfel…

mă mai ninge negru, cum știi

mă mai arcuiesc – curcubeu monocrom

mă mai întind – drum cenușiu și amar

umblat de tălpi tari, împuns de săgeți încinse

ale unor Euri îndârjite

toate sunt la locul lor, numai cu mine

nu știu ce să fac

013.269

maria ioana. “Some sort of chaos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-ioana/poezie/205197/some-sort-of-chaos

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

puțin instrumentar poetic, dar multă trăire...