oraș & bucăți mari de iluzii
în oraș se bat aripi de fluturi- raze lucioase se scutura flori de zarzăr zboară sori asfaltul lăptos ne înghite în cercuri unduieli noi – de mână tiptil prin iarba crescută în
MImaria ioanaVedere din Delft
Ca într-un tablou de Vermeer profilul îmi strălucește în vitrina unui magazin cu faianță de Delft cu lumina soarelui venind din stânga precum în ferestrele cu vitralii din “Drămuitoarea de
MImaria ioananote cenușii - verzui
cândva am să ies din mucegaiul ăsta am să-mi dezlipesc picioarele din ceara picurată de sus unghiile-mi vor zgâria ud tavanul întunecos buclele mi se vor răsuci pe gratiile uleioase voi
MImaria ioanaOne soul show
liniște urmează numărul meu în care-mi umblu în suflet fără mânuși, fără ac steril - caut nimicul acela aspru care-mi scobește centrul afectivității - un fel de tăiș de funingine mi se ascute
MImaria ioanaSome sort of chaos
lasă-mă să mă înfășor în ceața viciului și să-ți mai spun mi-am aruncat sideful alb cu tot cu pânza lui înapoi în timp. când, pe genunchiul stâng, mi-am rupt aripile trosnetul lor a umplut
MImaria ioana