maria dobre

promit sa mai trec pe la tine.mai ales ca sunt noua pe aici.senzatia dupa citirea poeziei este una de ploaie, un tremur ud infricosat, ghemuit cu genunchii plini de noroi.pasarea trebuie stransa de gatul lung pt. a putea participa la zbor,
maria

si frumos.pluteste deasupra un iz de continuare, de imprevizibil, de viata
maria

deci omul este un mecanism cu autoreglaj?hmmm interesant, deci imprevizibilul nu mai are loc intre umerii nostri.pacat nu aici trebuie sa ajungem pt ca in situatia aceasta tb. dat urgent shut down

un cocos in flacari

imaginea alb negru e atat de folosita in pozie azi uf.ca si sepia
pe cand trecem si noi la plasma?
mary