Poezie

Lumina sau întuneric

1 min lectură·30 noiembrie 2005

Mediu

lui Christian Tanasescu

Când lumina devine întuneric

E vremea odihnei si a visarii,

Ochiul tot ce priveste-i feeric

Si clipa nu o lasa uitarii.

Calatoria începe, simt pace,

Aud în noapte al inimii cânt,

Vad viata-n clisee cum trece,

Un cerc ce se-ntoarce în pamânt.

Plamânii îs plini cu aer curat,

Urc, cobor, altitudinea-i mare,

Trecutul în urma l-am lasat

Si îngerul îmi cere eliberare.

Mai stai putin, mai am nevoie,

De tine, si de toti ai tai,

Uneori, doar de-o alba scânteie,

Din iubirea-ti ce arde-n vapai.

032602

Despre aceasta lucrare

Autor: Maria Constantin
Tip: Poezie
Cuvinte: 88
Citire: 1 min
Versuri: 17
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Maria Constantin. “Lumina sau întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-constantin/poezie/153253/lumina-sau-intuneric

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Lie Marian30 nov. 2005

\"cerc ce se-noarce \" mai trebuie un \"t\"
\"Plamânii îs plini \" cred ca ar fi fost mai potrivit sa inlocuiesti pe \"is\" cu sunt \"sunt\"
in unele cuvinte ai folosit diacritice iar in unele nu ,lucru ce face poezia greu de citit sau ii da intelesuri gresite
Cu intentii bune
Marian

Raluca Tanasescu13 feb. 2006

Buna ziua, stimata doamna.

In cazul in care poezia dumneavoastra a fost scrisa in cinstea celui pe care de doua ori il \"pastoresc\", in calitate de sotie si de impresar al proiectului Margento, va multumim frumos. Daca acest domn caruia ii dedicati poezia este un alt si Cristian, si cu \"Ch\" si Tanasescu, nu putem spune decat ca il invidiem.

Raluca Tanasescu

Maria Constantin21 mar. 2006

Christian Tanasescu este un tip deosebit pe care nu l-am cunoscut personal decât prin ceea ce a scris si scrie pe forumul www.montreal.ro, la \'\'ale noastre gânuri\'\',si nu numai. Scrie poezii dar si proza. Merita citit.
Altfel, eu sunt un \'\'domn\'\', nu o doamna. Numele meu de familie este Maria. Am pus in ghilimele domn, fiindca nu stiu daca pot sa ma denumesc singur domn. Mi se pare prea mult spus, desi as vrea.

Acțiuni rapide

← Toate textele lui Maria Constantin Caută texte similare

Despre autor

Maria Constantin

@maria-constantin

0 urmăritori

M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci și sufletul. Doamne, dacă eu aș avea o inimă, mi-aș scrie ura pe un cub de gheață și aș aștepta ca soarele să-l topească. Aș picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti și o serenadă de Serrat aș oferi-o Lunii. Aș uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simți durerea spinilor și sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete… Doamne, dacă aș avea o fărâmă de viață… N-aș lăsa să treacă nici măcar o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat că la ei țin cel mai mult și aș trăi îndragostit de iubire. Bărbaților le-aș dovedi cât de mult greșesc atunci când cred că nu trebuie să se mai îndrăgostească când îmbătrânesc, fără să știe că ei îmbătrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti. Unui copil i-aș face cadou o pereche de aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur a zbura. Pe cei batrâni i-aș învăța că moartea nu vine odată cu vârsta, ci odata cu uitarea. Am învățat de la oameni atâtea lucruri… Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învățat că ori de câte ori un nou născut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oară, degetul mare al tatălui său, îl ține strâns pentru totdeauna. Am învățat că un om are dreptul să privească de sus un alt om doar când îl ajută să se ridice. Am învățat o mulțime de alte lucruri de la voi, deși, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic, fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie, eu voi fi murit deja. poezie de Johnny Welch Acum nu stiu cine de la cine s-a inspirat, a scris despre asta si Marquez si Paler al nostru, important este ca transmite.

Vezi profilul