Despre autor
MCMaria Constantin
@maria-constantin
0 urmăritori
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit.
Păpușa de cârpă
Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă
că nu sunt decât o păpușă de cârpă
și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață,
probabil că n-aș spune tot ce gândesc,
deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun.
Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele,
ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică.
Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult,
înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii,
pierdem șaizeci de secunde de lumină.
Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc,
aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi.
Aș asculta în timp ce alții ar vorbi
și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată!
Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață,
m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui,
acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul,
ci și sufletul.
Doamne, dacă eu aș avea o inimă,
mi-aș scrie ura pe un cub de gheață
și aș aștepta ca soarele să-l topească.
Aș picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh,
un poem de Benedetti
și o serenadă de Serrat
aș oferi-o Lunii.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele
ca să pot simți durerea spinilor
și sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete…
Doamne, dacă aș avea o fărâmă de viață…
N-aș lăsa să treacă nici măcar o zi
fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat
că la ei țin cel mai mult și
aș trăi îndragostit de iubire.
Bărbaților le-aș dovedi cât de mult greșesc
atunci când cred că nu trebuie să se mai
îndrăgostească când îmbătrânesc,
fără să știe că ei îmbătrânesc tocmai pentru că
încetează a se mai îndrăgosti.
Unui copil i-aș face cadou o pereche de aripi,
dar l-aș lăsa să învețe singur a zbura.
Pe cei batrâni i-aș învăța că moartea
nu vine odată cu vârsta, ci odata cu uitarea.
Am învățat de la oameni atâtea lucruri…
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască
pe vârful unui munte,
fără să știe că adevărata fericire este
felul în care urci pantele abrupte spre vârf.
Am învățat că ori de câte ori un nou născut
prinde cu pumnul lui mic,
pentru prima oară, degetul mare al tatălui său,
îl ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om
are dreptul să privească de sus un alt om
doar când îl ajută să se ridice.
Am învățat o mulțime de alte lucruri de la voi,
deși, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic,
fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie,
eu voi fi murit deja.
poezie de Johnny Welch
Acum nu stiu cine de la cine s-a inspirat, a scris despre asta
si Marquez si Paler al nostru, important este ca transmite.
Vezi profilul