Ce face greierele când îi este foame

Greierului îi e foame
Cere măcar un dinar.
Dară decât să-și ia poame,
Trece pe la... cârciunar!

Mă bucur că ați revenit, chiar dacă am obiecții, și de data aceasta.
Am perceput catrenul ca pe o minifabulă care lovește în acei oameni care cerșesc pentru a-și asigura băutura, nu mâncarea. Chiar dacă nu are cine știe ce poantă, ar merge pentru o începătoare. Ca să nu se deconspire poanta din versul al treilea, ar trebui scris că, mergând să-și ia mâncare (mă rog, poame), ajunge la cârciumă. Nu trebuie folosit acel "decât" care sugerează ce urmează!
Sunt ceva probleme de ritm (măcar, decât). Apoi, un cârcotaș ar putea întreba de ce cere un dinar și nu un euro, un leu, un franc... Cu atât mai mult cu cât nu rimează cu "cârciumar", doar așa cum l-ați scris: "cârciunar".

Recunosc, graba strica treaba... ritm, rima si scrierea corecta. Stiu ca am de invatat multe, dar pana la perfectiune mai fac incercari de epigrame...

de a încerca să reparați catrenul anterior, înainte de a citi ce v-am recomandat, a făcut să-l stricați, nu să-l îmbunătățiți.

Foamea roade-n pântece,
Mațele-s în cântece,
Gura mâncărică cere...
Greierele vrea... o bere!

Acum e mai bine decât înainte. Încercați să scăpați și de "că ce" -ul acela?

Gura sa mâncare cere

pornind de la varianta propusă de Eugen Sfichi și acceptată de autoare, dacă nu ar merge modificat și versul al patrulea. Dacă gura cere de mâncare, greierele să-i dea... bere. Ceva în genul:

Gura de mâncare cere,
Greierele-i dă... o bere!

Foamea roade-n pântece,
Mațele-s în cântece,
Gura de mâncare cere...
Greierele-i dă... o bere!
M.B.

Eu o să vă spun direct
Că a procedat corect
Dându-i bere - evident -
Fi'ndcă berea-i... aliment!

Dan-T

Succes pe mai departe, d-nă Badea!