Cădem în după-amieze și în tăceri,
și în psihozele grave ale trupurilor moarte;
eu mă prăbușesc tocmai în polul meu opus,
în retezarea unei mâini de cuvinte, acolo unde
tăcerea lipsește cu
Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de șampanie
de iod.
Din același copac înalt
Cu rădăcini și mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea și de dorul meu
Și cu toamna
