Poezii

Cădem în după-amieze și în tăceri, și în psihozele grave ale trupurilor moarte; eu mă prăbușesc tocmai în polul meu opus, în retezarea unei mâini de cuvinte, acolo unde tăcerea lipsește cu

Noi suntem două nuci. Distincte, diferite, Înecate în pahare de șampanie de iod. Din același copac înalt Cu rădăcini și mai înalte. Cu crengile aplecate de vremea și de dorul meu Și cu toamna