Am regăsit speranța
îndrăgostitului care eram
era la prima vedere printre alte sentimente
cum ar fi căci dacă n-ar fi
nu ne-am mai îndrăgosti
a trebuit să mă întorc din drum
mersul
Blocurile privind cetatea,
firesc betonului țin partea, și zic:
Ar fi fost mai bine-n vreme
grâul de n-ar fi avut făină-n vene.
"Fii, fii!" ara la pas,
ara prin mintea mea:
"Domnul mult va
liniștea din jur se țese
cu vântul scămoșat prin garduri de nuiele dese
acolo frunze stau ca să bârfească
de nucile ce se aruncă fără cască
pocnind acoperișul ca o pârtie brumată
spre
Lumânările tremurau la fel
ca atunci când la aceeași masă
stam amândoi mână în mână
privindu-ne în ochi
cum s-ar privi orizontul cu orizoanta
sau vagabondul cu vagaboanda
ce îmbracați în
din tot acest décor de mucava
doar slipul tău va flutura
deasupra zâmbetului meu
scurs savuros pe fundul gol
al sticlei de bere ce n-a avut dram de putere
să-și țină dopul strâns pe
Complexul Hitler
e lacul țopârlanului
în trupul meu.
Elanna,
tu vei alege grâul de neghină.
Vai, femeia visurilor mele
cum am ajuns să te citesc;
iubire nătângă.
Gura murmură tăcere.
De ce
Beau vin ascult cum plouă,
cu rouă înconjur paharul.
Vin beau ascult cum plouă
și simt ce dulce e amarul.
Beau vin, ascult cum plouă,
văd cum din cenușa rece se aprinde jarul.
Vin beau, ascult
Vinul e medicament.
Vindecă de sus în jos.
Chiar și real este frumos.
Un pic de bănuit imaginar
îl urcă din stomac spre cugetar.
De-acolo Dumnezeu cu mila
adversarului provoacă
Cât p-aci să-nțeleg tot!
Iată ratarea vieții mele
cam cât e drumul cărnii pân’ la piele
și-a lui Ahile spre pingele;
Ahile cel răpus de calea frunzei la nuiele
prin ochii și prin mintea
Da, m-am strivit de cer.
Ai să-nțelegi îndată:
cum e o boabă de piper
râșnită dintr-o dată
Cu poftă ceru-a strănutat,
pământul i-a urat noroc.
A mulțumit privind mirat
la macii
Și uite-așa a tot creat
până din coadă
nu i-a mai dat de cap.
Flămând a luat un măr din pom.
Sătul, i-a zis cotorului : ”fii om”.
Emoționat și neștiind ce să-i mai spună,
l-a aruncat pe
pot visa altfel de lume
chiar pot
visa altfel de soare
altfel de amurg în zori
altfel de fierbinți ninsori
alte flori alte culori
pot visa altfel de oameni
altfel de inimi altfel de
29.03.2001
Sunt un poet --
un vaiet urlet
ce prea scâncit se-aude
peste înalta subterană urbe .
Sunt un poet,
deci scrie-voi frumos
cum se desprinde carnea
Acum 21 de ani (1985) eram electrician la I.E. Braila. Eu aveam 22 de ani iar nea Vasile Mocanu se apropia de 40. Eu cantam într-o trupă rock el cânta romanțe și repara ceasuri. Amândoi
Ceasul era peste scrumieră
Sau scrumiera peste ceas
Pe scara efemeră eră după eră
Puțin a fost ce a rămas
Secunda urcă doar pentru a cădea
Facând un cerc unde pătratul este rege
Coroană de
Am visat că plângeam.
Picuram ca o temeinică ploaie de toamnă
în culorile ei preferate.
Mi-era aproape bine
cum îmi e de obicei pe aici.
Ce era altfel acolo,
era singurătatea;
o singurătate
“Nici vorbă c-o să-i punem să muncească, dar în orele libere (acum și la servici -nota.mea.) vom căuta să le înjghebăm o viață plăcută, ca un joc de copii, cu cântece naïve, cu coruri
M-am agățat cu disperare
de gâtul gândului matale.
M-am agățat și vezi tu bine
sunt ultima boabă din ciorchine.
Este disperare oare
gândul la cules
când