Poezie
Mocirlȃnd răbdarea lumii
1 min lectură·
Mediu
Norii, sȃmburi de furtună,
Peste pleoape se adună
Ȋncrețind cu vȃrci gȃndirea;
Geaba strigă omenirea.
Vȃntul, suflător prin site,
Scurmă sclavele termite
Care urlă, urlă, urlă,
Toaca-i putrezită-n turlă.
Ploaia, sursă androgină,
Ne omoară pe lumină
Ȋnfierȃnd prin vene serul;
Geaba cȃntă imnuri clerul.
Erudiți, hordari de munte,
Izbăvesc o lungă punte
Cu prohod și rugi spre Tată;
Omenirea-i blestemată.
Focul, patimă silfidă,
Răbufnește din firidă;
Ȋnghițiți de conu-i sacru,
Nu vedem că e masacru.
Șarlatani cu duse fețe,
Corbi cu gheare lunguiețe,
Scuipă putregaiul brumii,
Mocirlȃnd răbdarea lumii.
002.095
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marcel Cuperman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Marcel Cuperman. “Mocirlȃnd răbdarea lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-cuperman/poezie/14003715/mocirland-rabdarea-lumiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.