Poezie
Mai ducă-se-n pustiuri!
1 min lectură·
Mediu
În dulcea serenadă mânjită de albeață,
Pământul fără vlagă, alcov de-amărăciune,
Își simte ceafa rece atrasă de o țață
Pornită-n jos din Vrancea pe-o dâră de tăciune.
Se-nvârte-ncet pământul spre tainica făptură
Lăsând să-i cadă-n iazuri broboane de pe munte,
Din trupu-i sec de rocă emană o căldură,
Dar se opune vajnic și rupe crunta punte.
Mai ducă-se-n pustiuri ocheadele muierii
Cu lungile-i cojoace, grilaje de-nchisoare,
Din ghearele-i murdare să scape puiul verii
Cu trupu-i miresmatic, atrăgător de soare.
001.024
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marcel Cuperman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Marcel Cuperman. “Mai ducă-se-n pustiuri!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-cuperman/poezie/14003558/mai-duca-se-n-pustiuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.