Marcel Cepoi

Rugă la capul patului genunchii ți se-ntâlnesc e ruga fierbinte când gerul îți îngheață clampa în afara ușii șoaptele de dincoace de ea se ivesc printre flori la fereastră prispa e întotdeauna a

CREION Creionul rupt sau ros de dinți, Cu vârful bont, de-abia lăsând, O urmă-n scrisul la părinți… Și hrană pentru cel flămând.

Genunchiul Copil făfă fașă, cu genunchiul julit. Omul de paie, cu brațul scriântit.

TRECERE Iarba m-ajunge și pietrele-aud. Vaca mă muge, țăranii asud. Trec rânduri de garduri, pe drum desfundat. Lemnele ard, Răspuns prescurtat.

Când din val de vreme, piatra nu mai plânge și e udă zarea de atât senin, caut fundul bărcii fără de lopeți, Și-n căușul mâinii strâng cu-nfrigurare amintirea dulce a unei dimineți.

Dor Cu buturugă ori cu băț, moșneag cu-nvăț și cu dezvăț… și barbă aspră de fuior, cu dor de-al recelui izvor.

CÂND Când nu mai mușcă piatra, genunchiul de copil… Și-i adormită-n vreme… visând la scoica mării… Când tălpi bătătorite o-afundă în colb, umil, pe chipu-i împietrit, e semnul întrebării.

Salcâmul nu înțeapă limba cântărețului din frunză… Atâta răbdare, atâta nemișcare, pentru atâtea înfrunziri… Doar câte o creangă odihnită în spuză, mai pleacă după cântul șperlei, ecou al

Primăvară Pe drumul ce duce-n spate zori de zi și miez de noapte, Gânduri nerostite încă, doar din teama de privire… Bucălați copii, prin țărână, merg cu carul fără roate. Doi cocoși focoși,

TREC Trec, și drumul stă pe gânduri. Goana dintr-un cal legat… Doi copaci și-adună scânduri pentru podul desfundat. Oamenii, de după uși, își ascut hârlețele. Nu vor să rămână puși cum sunt

Floare-albastră Nu mai smulge floare-albastră, e cu cerul soră bună. Doi ochi, singuri, plimbă zarea, când afară e furtună. Creasta de cocoș de munte nu e albă ca zăpada. Nici un leu nu-i

Sub cămașă sânii serii, saltă în bătăi de vânt. Rușinați, se scutur merii, dând cu merele-n pământ.

Zări Pe crengi, cu soare spre zenit, mai crește umbra-n așteptări. Cu drum de viață colbuit și cu răspuns spre întrebări.

OM Ochi de copil, mărginind o grădină. Cal fără șea, peste drum desfundat. Om rătăcind În ziua senină. Timp, fără timp limitat.

ȘOTRONUL Șotronul pașilor cuminți, În colbul drumului din sat… Cuvinte-n ochi cu rugăminți, se-aud în gând nepronunțat; joc născocit s-aducă râs,… mirări, dar totu-i stăpânit, c-apoi să cadă