Poezie
lumina
1 min lectură·
Mediu
Soarele răsare vesel
prin universul de culori,
sărută umbra florilor din nori
ce curg agale ca un curcubeu strălucitor.
Iar macii râd prin rouă,
natura se scutură de griji
cu frunza fermecată
de adierea vântului
care timid ascultă trist
o muzică divină
ca o poveste scrisă de amor.
Și fluturii pe flori
adună răsăritul de petale,
din liniștea pădurii,
căprioarele culeg chemări
și mușchiul crud de fag se închină
luminii ce coboară
cu îngerii pe nori.
E anotimpul vesel
cu sufletul de flori
și eu te chem lumină
să mă dezbraci de tot.
001.306
0