Aparente...

Nu-ți cer Soarele sau Luna...mi-au promis-o prea mulți;si nici o stea ciudata,pe cerul unor zile ce-au trecut. Imi place sa cred ca-mi vei darui un apus de toamna,pe maulul marii. Si-mi spui ca-i prea mult pentru o stana...de-ai stii tu! Aparentele insala doar ca tu n-ai aflat inca asta!Ai crezut ca nu stiu s-ascult...dar am tacut si am invatat sa vorbesc.Credeai ca nu stiu sa iubesc...te-ai inselat inca o data!De-ai stii ca POTI IUBI TACAND.dar cum poti intelege asta?!E atat de usor sa insiri cuvinte goale de orice adevar... Te-ai adapostit in sufletul meu cand in al tau era furtuna...si-ai ramas,sperand sa aduni ceva...pana la urmatorul val;ce-aiurea! oiai sa te-ncalzesti si-ai zarit o lumina:candela gandurilor...firava,ai atatat-o cu vorbe,sperand ca te vei incalzi si-n fiecare zi crestea,crestea...doar ca tu ai plecat si-ncet,incet va arde totul...