Mara Anton

Deși mi se pare oarecum încărcat pe alocuri, am citit cu plăcere.

Interesant felul în care ai construit textul, ca o cădere pe gânduri, o visare cu ochii deschiși de care la un moment dat te scuturi pentru a reveni, vrând-nevrând, în realitate.

îmi place mult, un text învelit în sensibilitate dar cu un miez plin, cu emoții puternice, cu dragostea care își înfige rădăcinile în carne tot mai adânc. O bomboană Rafaello :) -poate m-am gândit la asta și datorită acelui sâmbure.

un text pe care l-am parcurs dintr-o răsuflare și mi-a rămas ideea bucuriei de a trăi prezentul, cu toate mărunțișurile lui, cât se mai poate, fiindcă atunci când crăpi, crăpi, chiar că nu-ți mai pasă de nimic. Abia la următoarele recitiri m-am oprit pe fiecare detaliu în parte, e ca și cum ai construit un lego aici

mulţumesc. Pentru mine textul ăsta este postgustul după vin

vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură lăsate!
Emilian Lican, unele lucruri sunt făcute exact pentru a fi pierdute iar altele pentru a fi păstrate mereu, dacă nu într-un buzunar, măcar într-o amintire.
Stănică Ilie Viorel, mai sunt multe de spus, e adevărat, le voi spune pe măsură ce se întâmplă și da, cred că aș putea încerca să aranjez și altfel.
Irinel Georgescu, nu este plecat nici din viața lui nici dintr-a mea, sunt amintiri care se construiesc acum, atât de vii încât încă mă mai dor toți mușchii de la bulgăreala respectivă. Mulțumesc pentru stea!
Leonard Ancuța, cred că dragostea la 18 ani e cea mai frumoasă în naivitatea ei și că oricine va avea de-a lungul vieții câteva etape în care se va (mai) simți de 18 ani.

Irinel Georgescu, mulțumesc și pentru acest semn, nu m-am gândit la vase comunicante, interesantă imagine!

Sunt foarte placut surprinsa de primirea pozitiva, va multumesc tuturor, Bogdan Geana, Irinel Georgescu, Stanica Ilie Viorel! Intr-una din zilele urmatoare, in masura in care imi va permite timpul, voi reveni asupra acestui text dintr-un alt unghi, il voi "desena" cu alte culori, cu umbre diferite.