Poezie
Cainele
1 min lectură·
Mediu
Sărmane câine,ce umbli jegărit,
Gonind pe străzi golașe,fără oameni,
Ai fost bătut și iarăși umilit
De-al tău stăpân,ce crunt te-a chinuit.
Ai fost un câine credincios,dar ce folos
Dacă stăpânul nemilos te-a alungat?
Acuma ești bătrân și fără rost,
Lipsit de căldurosul adăpost.
Uitate-au fost momentele în care
Tu îți făceai destoinic datoria.
Erai puternic,în stare de orice,
Dar ce-a fost ieri,astăzi nu mai e.
Un câine tânăr și mândru ți-a luat locul,
Umblând ștrengar prin curtea spațioasă,
Iar tu,bătrâne câine,în mod uluitor,
Nu ai puterea să fii răzbunător.
Îți înțelegi stăpânul și-l iubești,
Căci te-a hrănit de fiecare dată.
Pe-asfaltu-ncins tu mergi în pas câinesc,
Reamintindu-ți suflul tineresc.
002.496
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maniceanu Valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Maniceanu Valentin. “Cainele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maniceanu-valentin/poezie/248952/caineleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.