Poezie
Labirintul
1 min lectură·
Mediu
Când inima pulsează în ritmuri cadențate
De muzică stelară,privesc la cerul gol.
E seara vieții mele,când lumea mă-nfioară
Cu spasmele-i nefaste,ce mă-nconjor domol.
De-aș evada din roiul mulțimii trecătoare,
Pierzându-mă-n noianul de stele,visător
M-aș legăna pe coama unei comete,care
M-ar duce-n univers ca simplu călător.
Împărtăși-voi lanțul încâlcitelor mistere,
Descoperindu-i sensul acestui univers,
O șansă mi-ar surâde,oricât ar fi de mică,
Să-mi aflu rostu-n lumea ce-și are propriul mers.
Cum orice lucru-n parte își poarta-al său destin,
Cum orișice ființă își duce a sa cruce,
Prin labirintul vieții mă-ncumet ca să trec,
Indiferent pe calea pe care mă voi duce.
002.546
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maniceanu Valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Maniceanu Valentin. “Labirintul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maniceanu-valentin/poezie/247910/labirintulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.