Chemare catre Eminescu

1 min lectură·3 septembrie 2006

Mediu

Din propriul tău mormânt revin-o,

În lumea asta vie,

Să vezi cum soarele apune

În fața ta,se stie.

Și-apari în chip de înger blând

În fața omenirii,

Să semeni pace printre ei,

Un bun ce-i sfânt,al firii.

Tu,sfânt poet,ce naști din nou

Din negurile vremii,

Te-aștept s-apari ca un erou

Din colțurile lumii.

Privește-n jur,te minunează

De tot ce e frumos,

Iar răul fă-l să se afunde

În iadul cel de jos.

În cer ridică-i pe cei buni

Cu sufletul de aur,

Iar de vei vrea,tu să le pui

Cununi sfinte de laur.

Alină sufletul ce cade

Rănit,prin bălți de sânge.

Alină-i dorul nesecat

Ce-ncet prin vene-i curge.

Să-i fii aproape la nevoie

În orice-mprejurare,

Și să rămâi pe-ntinsul cer

Luceafărul cel mare.

012.910

Maniceanu Valentin. “Chemare catre Eminescu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maniceanu-valentin/poezie/201824/chemare-catre-eminescu

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

De corectat: În fața omeniri, spații după semnele de punctuație.