Poezie
Neuitate clipe
1 min lectură·
Mediu
Pe cărările de munte pașii-mi port adeseori.
Doar la tine îmi e gândul,lânga recele izvor.
Susurul îmi tot șoptește că la mine o să vii
Străbătând albastre ape pe corăbii argintii.
Înspre zare-mi port privirea așteptând ca să apari
Pe o rază de lumină,tu iubito,scump vlăstar.
Să-mi aduci speranța-n suflet,să mi-o pui la căpătâi,
Veșnicia să o rupem în mulțime de fâșii.
Clipele le facem ceasuri,orele în săptămâni.
Din morminte țintuite se-aud glasuri de străbuni;
Ei sunt cei ce ne-au dat viață printre lupte seculare,
Când cu spade și cu suliți au dus lupte legendare.
Ești o zână ce îmi dărui al iubirii drag nectar,
Eu sunt prințul ce-ți gonesc clipele cu-n gust amar.
Vom străbate-ntreg pământul pe al norilor aripe,
Și-om trăi în amintirea unor neuitate clipe.
001.260
0