Poezie
Cu ochii stinsi de planset crud
1 min lectură·
Mediu
Cu ochii stinși de plânset crud
Eu mă gândesc la tine,
Și sufletul îmi este dus
Demult în altă lume.
El pribegește printre văi
Pustii, rătăcitoare,
Unde iubirea o găsesc
Mereu nepieritoare.
Povara suferinței mele
O port in chinuri grele.
Nu pot să-ndur la nesfârșit,
Mai bine-i printre stele.
Să stau, lucind la nesfârșit
Pe cerul străveziu,
Captând energica putere
Din soarele-auriu.
001.202
0