Iubirea de copilă

cred ca ai descris bine o iubire de copila, ar fi ieshit si mai bine daca mai lipseau unele clisee \"trandafirii\", \"inceput si sfarsit\", \"lacrimi de argint\". dar cum spuneam daca nu tin cont ca aste imagini au fost deja mancate de multi alti scriitori e buna scrierea ta.

băi. costache conachi e nimic. de ienăchiță văcărescu nu mai vorbesc.

îngerașii m-au dat pe spate.

colosal

As vrea sa comentez printr-un vers ce-ti apartine:\"Suspin funebru și patetic\" .

Ei, Mariane! “Mâncate de mulți alți scriitori”? Știu și eu?! Sincer, nu puteam să evit aceste cuvinte. Nu pentru că le-am citit pe undeva, ci pentru simplul motiv că mă reprezintă. Trandafirul e floarea mea preferată, iar aurul l-aș da oricând pe argint. Așa că orice asociere îmi este proprie. Admit că scriitori adevărați, nu un “embrion” ca mine, au folosit construcții asemănătoare, dar ce vină am eu? Crede-mă că nu încerc să copiez pe nimeni. Sunt eu și atât. Nimic mai mult. Iar repetiția cer să-mi fie iertată.
Hai să o luăm altfel. Dacă am încerca să evităm tot ceea ce a fost folosit înaintea noastră, unde am ajunge?
“alți scriitori”? Înseamnă că sunt și eu unul? Yuppyyy!!! Hmmm, să nu mă umflu în pene înainte de vreme. Pe viitor, am să încerc să fiu pe măsura așteptărilor tale. Însă nu-mi cere să renunț la \"trandafirii\", \"început și sfârșit\", \"lacrimi de argint\". Înțeleg prea multe prin aceste cuvinte pentru a-mi permite să renunț la ele. N-ar mai avea farmec ideea fără acestea. Crede-mă!
Oricum, mulțumesc pentru remarcă.

Mă simt măgulită. Însă pentru Costache Conachi și Ienăchiță Văcărescu am tot respectul din lume. Au fost. Eu sunt. E o linie între noi numită timp. Și o alta numită individualitate. O comparație, sau îi coboară pe ei, sau mă ridică pe mine. Prefer să rămână fiecare pe locul lui.
Ziceai că îngerașii te-au “dat pe spate”  Eu îi ador. Îmi place să cred în ei.
Mă bucur că ai făcut acest popas în pagina mea.

Mulțumesc! Nimic mai mult.