Poezie

N-a fost sa fie o secunda

2 min lectură·20 ianuarie 2005

Mediu

N-a fost sa fie o secunda in care sa nu simt ca vreau

A ta privire adanca, intrepatrunsa intre apus si miazazi,

Sa-mi fie calauza pe drumul ce duce inapoi de astazi

Spre vise,lacrimi,suspine si-asteptari ce-odata

Un sens cereau destinului ce tintuit privea inlantuirea

De lebede ce implinite pluteau pe lacul pasiunii

Calvarului ce a spalat dorinta de a iubi cu patima si dor.

N-a fost sa fie o secunda pierduta in amurg de lauri

In dosul imaginilor de cristal, caci te zaream si-n vis

Si te doream cu-n suflet mut ce nu privea lumina

Ce inainte i se oglindea, nu indraznea sa rupa vraja

Neatinsului perfect inert, lasa sa treaca el,

Legiuitorul, s-aduca starii frante de asteptari naive

Salvarea din neantul, inabusit de noapte, de soapte

Si de lacrimi, ce plamadea speranta de a uita de mine.

N-a fost sa fie o secunda de cand te am prooroc de pace

Al sufletelor ratacite-n vorbe, in adevaruri ce ezita

Sa mangaie ascunsul nemuririi, sa nu te simt aici

In mine, pe valuri racorite de ani ce m-au pierdut

In ganduri, secrete ce frang si zboruri

Ce aripi scumpe au ars in zbor etern si iluzoriu

Pe fluturi albi cu fine trasaturi de chip feeric

Angelic gest de a-nvata sa zboare, cum nu credeam

Nici eu, nici tu, ca am putea sa plamadim in goana.

N-a fost sa fie o secunda, nici doua veacuri de iubire,

Privesc amurgul sangeriu cu tine, privesc spre vesnicie.

001.330

Mandra Ana-Maria. “N-a fost sa fie o secunda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mandra-ana-maria/poezie/102376/n-a-fost-sa-fie-o-secunda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.