Petrec închis în mine amara suferință
Incapabil de-a fi-nțeles mă izolez față de-orice ființă
Inclusiv față de-a mea iubire
Care nimic mă-ntreabă, doar dacă-i dau de știre...
Era o vreme când
Părăsit sunt de toți și de toate
Deși sunt înconjurat de gloate
Părăsit de-a mea iubită
Stau cu privirea tristă și-ncremenită
Încerc la icoană a mai rosti o rugăciune
Dar nu aștept să am parte
Sunt asemeni unui mormânt rece de piatră
În mine neexistând sentiment sau viață
Lumina fiind acoperită de ură, devenind întunecată
Fiind nevoie de o dragoste imensă pentru a topi a mea
Singur sunt, atât de singur și însingurat
Nimeni nu mi-e alături, să fiu puțin alinat
Fiecare cu ale sale interese și nevoi
Măturându-mă din a lor cale ca pe un gunoi.
Nu sunt dorit de nimeni
Sentiment neputincios și dureros
Abia creezi ceva, ești anevoios,
Ce dai naștere sentimentelor trecătoare
Pasiuni, pofte, dragoste pătimașă cu ardoare
Trandafiri, lumânări, arome afrodisiace
Ce
Ce înseamnă a iubi, atunci când nu ai pe cine
Când nimeni nu dorește a te susține
A-ți oferi liniște, pace și dragoste
Pentru ei nefiind decât o durere de cap, o pacoste
Pe care o ignoră, crezând
Nimeni și nimic nu mă mai poate îndurera
Nici măcar chinul sau suferința altora,
Sunt neclintit față de orice frumos sentiment
Dragostea fiind pentru mine un termen absent.
Fiecare fost gest de
Însingurat și-nfrigurat privesc la ceas cum trece
În fața recii rațiuni omul capul să și-l plece!
Iar în fața dragostei să rămână mult mai rece,
Să-și închidă ușa sufletului și să și-o
Am să încep prin a vă transmite cele mai reci urări
Efectele sunt ale sufletului tulburări, inversiune
Pasiune pentru ceea ce tu numești demodat
Și misiune pentru un neapreciat
La fel ca Socrate,
MV