m&m

eu cred că tu habar nu ai uneori ce scrii
cât de frust și curat e
din gâtlej dintre genunchii strânși în brațe
mie îmi place sinceritatea și lipsa de fixativ și fond de ten

m-urile pe care le ții în tine o să conteze altădată
fiecare în parte
ai să vezi

până una alta
vezi că mai ai de periat un pic la poema asta
gândește-te ce nu-ți trebuie
în economia poemului și dacă se apropie de data expirării-
gunoi

un text simplu, nelucrat
doar sincer si ud leoarca de atata amar de lacrimi
te invidiez pentru ca poti sa-ti pui tristetea pe o „coala de hartie”
stiu cum arata un om trist si urat
vad asta cu coada ochiului de cate ori trec pe langa o oglinda
evitand sa ma uit in ea
stiu cum e sa ti se strice piesulica aia care iti ridica colturile gurii
si mai stiu si cum e sa iubesti fara sa fi iubit
toate piesulicile iti functioneaza din plin numai cand ai cel mai de pret lucru din lume si anume cand esti iubit
as vrea sa pot si eu sa pun toate astea si multe altele intr-un text
poate asa reusesc sa mai dau jos din ele
e o prostie
nu se poate asa ceva
nu poti scapa de ele

as elimina unele chestii iar in final m`as opri la \"si tremur de frig\". nu datorita evidentului ci fiindca se opreste la o stare foarte faina, apropiata tonului.
de altfel tristetea si sinceritatea e cea mai buna poezie, cu putina indemanare si ceva exercitiu poate deveni din ce in ce mai buna.

sunt cea mai buna poezie, ce naiba !