manaila lucian

A fost cândva un tânăr ce a fost crescut a deveni un bun creștin De voievodul cetății din Tesalonic, Ce-i povestea cu glas duios învățăturile celui Atotputernic, Și despre al lui destin. Odată

Iubirea este un puzzle foarte complicat. El nu o cunoaște pe ea. Nici nu știe ce vrea, Iar aceasta ,deasemeni, nu are habar cum arată băiatul visat. Așa că stă și caută ani în șir, Ținând la

Povestea noastră de iubire a început din întâmplare. Tocmai mergeam să iau cafea și-un plic de soare. Era îmbrăcată toată-n alb și strălucea atât de tare, Încât am pus ochii pe ea de la distanță

Am puteri magice Și fac lucruri tragice. Pentru tine sunt divin Și când beau ceașca de vin. Te apleci și te-nchini, Când mă vezi, tu suspini. După mine te uiți lung În timp ce în vârf

Dă-ți jos ideea care te suie pe mine În nopțile tandre și-atât de senine Încât mă udă până la piele Făcându-mă să alunec succint după schele, Să mă ridic din noroiul jilav Târându-mă după tine

Te doare? Și asta doar din vina ta! Știi oare? Cât suferea că te iubea! Acum ai vrea să te împaci dar este prea târziu! Nici nu mai știu de ce mă obosesc să -ți scriu. Nu te-ai gândit și

Îmi spun mereu că aș fii prost, Că azi iubirea n-are rost, Că fetele-și doresc doar bani, Iar eu rămân și sufăr mii de ani. Dar ce știu ei?Prima iubire-a lor a fost o traseistă, Ce mi se pare

cea mai buna mama am, de-o vad o arunc pe geam si daca nu vrea sa moara o bag cu masina-n scara apoi o scot la plimbare pan\'la rechinii din mare iar in caz ca n-am noroc torn benzina si-i

Băsescu ,boc și udrea, Vă somăm ca în 24 de ore să părăsiți România Deoarece ne-ați adus sărăcia, Iar azi ne scumpiți pâinea! Dupa ce ne-ați lăsat fără locuri de muncă, Ne-ați tăiat salariile

Aleg să port o singură etichetă,un singur brand si-o singură gagică .Nu două ,așa ,cum obișnuiam până acum. Știți de ce?Pentru că am ajuns într-o seară să mi se facă farmece și să fiu

Iarnă,iarnă, Bună mamă, Încep norii să se-aștearnă Cu toții la mine-n palmă. Iar în vârful satului, Stă un om al dracului. Este omul de zăpadă Ce șade la noi în stradă. Se holbează la

Am o inimă de piatră Abolut nevinovată Ca o operă de artă Sau cenușa de pe vatră. Atunci când ai stins lumina N-am știut a cui e vina Și te-am uitat într-o clipă Fără ca să fac

Ești o fată unicat, Te viseaz-orice băiat Dar pe mine tu mă vrei Fiindcă-ți plac ochii mei. Ochii mei și două buze Gata ca să te acuze Că mi-ai furat inima, Făptuind astfel

M-am săturat de țara asta în care trebuie să-nvăț. Aș prefera o școală-n care să mă duc să mă informez. Nu mai am chef s-aud de note,nici să mai simt gustul la băț. Îmi doresc să fac doar ce îmi

Îmi amintesc ziua în care v-am cunoscut. O zână frumoasă ca o zi senină de toamnă , cu un zâmbet atât de plăcut Încât am simțit cum un întreg stol de păsări vă strigă pe nume Aducându-vă slavă

Priviți cocoșul cum mai cântă Și soarele a răsărit! Pornim cu toți din nou la luptă Că Dumnezeu ne-a mântuit. Vom merge deci cu El în frunte Că El nu ne-a lăsat la greu, Urcând cu toți

Pe lacul lebedelor albastre, Azi , a căzut o frunză, Fără niciun pic de culoare, Iar d-asta ,conștiința mă mustră. Privind de sus,de pe podul de fier, Aș vrea sa pot interveni, Dar din păcate

Ca orice tânăr îndrăgostit de o fată ,în care mi-am pus încrederea, Neștiind vreodată cât poate fii de perversă și rea, Neavând ce să fac cu inima mea,m-am gândit să i-o dau ei, Să aive grijă de

Pe-o cărare îmbelșugată, Noi doi tineri mai eram, Când ne-am vazut prima dată, Din priviri ne sărutam. Pășeam prin pădurea deasă, Ca noi nimeni nu era: Tu erai a mea aleasă, Ce conta că

Din ale inimii adâncuri îți dau mesaje de dor. Vreau să te întorci la mine și să-ți vorbesc de amor. Mâine o să te duc la gară și știu că am să plâng pe peron, Pentru că fiecare secundă cu tine

Băiat frumos și deștept ,ce consum doar caviar, Am dat astăzi la ziar Anunț matrimonial Să-mi găsesc ceva bestial. Vreau o tânără frumoasă, Sa fie devreme-acasă Sa aive șarm și avere Ca să

Te-ai născut într-o lună de... Mai bine nu te nășteai! Dar, probabil că, știai Și ai vrut să îmi strici zilele. Îmi aduc și acum aminte, ziua în care ne-am cunoscut: Am prins microbuzul în