malis denisa

Ah…strânge-mă-n brațe Tu vânt nebun ce vi cu seara Adie peste sânul meu Sărutul tău de veșnicie Și lasă-mi ochii să se-nchidă Sub veninoasa ta suflare Infruptăte din trupul meu De

E prea tarziu sa-ti spun ca te iubesc acum cand intre noi nu mai e nimic, nu stiu daca fac bine sau gresesc dar ca imi pare rau nu are rost sa-ti zic. Nimic,nimic, nu ma-nconjoara

M-ai prins fără să vreau în pânza ta Și-oricât m-aș fi zbătut să scap Mă cufudam mai mult în inima ta... M-ai învelit apoi cu mătasea atingerilor tale Și nu ai mai vrut să mă slăbești din

Te-am criticat de-atâtea ori, am șters din tine zeci de rânduri, Dar tu nu ai dorit să mori deși te-am prins in patru scânduri. Mi-aș fi dorit sa pieri în noapte, să uit că te-am avut

Când soarele-și arată fața, să-ți șteargă lacrima din ochii, să-ți umple inima și viața, să-ți dea fărâme de noroc, Tu să-ți ridici ușor privirea, să vezi lumina de pe cer, să simți în tine

Ieri trăiam într-o lume roz, era așa perfect, râdeam ,glumeam, toate treceau pe lângă mine, nu știam că dincolo de lumea mea e lumea lor, lumea celor mari... dar azi... m-am trezit de

Tu noapte albastra cuprinde-mi trupul, pătrunde-mi privirea, și... strânge-mă în brațe, hai să alergăm și să simțim zăpada cum cade în suflet, cum cade pe trup. Fi plapuma mea, topește-mi

Cuvintele sunt viața unui spirit și-arată tot ce-n sinea lui deține bucurii,fericire și lacrimi și suspine chiar dacă-i viu sau chiar dacă-a murit... Cuvintele sunt viața unei cărți un soare

Atunci când te-am vazut toate au început sa aibă sens... până atunci nu știam ce inseamnă să iubesti... Eu îl citeam pe Eminescu fără să pricep măcar o iota mă prefăceam că-l inteleg și că-l

Trăim o viață prin iubire sau doar iubirea într-o viață? Când ne trezim zâmbim de fericire sau doar că iar e dimineață?

Eu știu că mă vorbești de rău dar n-am ce-ți face,asta-s eu, îți convine,nu-ți convine n-ai decât să-nghiți în tine...

Am visat într-o noapte că eram o stea, că te priveam în fiecare clipă, și atunci am realizat că tu ești noaptea mea, am realizat că nu pot să strălucesc fără tine, că nu pot trăi, că nu pot

Se aseaza-n randuri pe coala alba si virgina, precum zapada cade pe tarmul inghetat, traieste speranta... priveste iubirea... cum vede pescarusul secretele din larg, si doar nebunii pot sa

Aș vrea să simt iubirea cum se scurge Din trupul meu vădit de dor, Iar tu să simți cum inima imi plange și cum răpusă de durere mor... Iar primavara alteori atât de pură s-arunce peste

De ce revin din nou la doar doua cuvinte? Cand stiu ca pana si inima-mi ma minte De ce mai cred in ingeri cand nu ii pot vedea? De ce sa cred in ochiii ce nu ii pot avea? Dare sunt eu fara

Credeam ca pot traii in vise, Ca pot zbura pe aripi de vant, Ca pot sa zic tot ce vorbise, Un om ce nu spuse un cuvant. Dar nu stiam ca visul dispare Atunci cand incerci sa uiti ca

De ce noi credem in destin Si izbandiri de soarte? Cand toate sunt se duc si vin De dincolo de moarte... De ce noi credem in soroc Si stele cazatoare? In vesnicie si-n noroc... Caci

Sunt un nod de reveire, Sunt o floare cu aroma, Sunt o umbra,o amintire, Sunt o lacrima de roua Sunt un fluture venit din amintire Adunat din pulbere de praf, O fantasma ce inoata in