Poezie

Nu-mi clătina echilibrul

1 min lectură·3 februarie 2006

Mediu

Nu-mi clătina echilibrul luminii interioare,

Cu vorbe fel de fel, ce nu au nici un țel.

Nu-mi dărâma Poarta Sărutului,

Cu vorbe ruginite,

Dure ca bâta de lemn.

Nu-mi promite Coloana Infinitului în iubire,

Când faptele tale sărace

Nu-mi oferă florile nădejdii, pentru viitor.

Și nu confunda hărnicia firavei albine,

Cu munca de trântor.

Nu-mi promite nemurirea,

Ca piatra cioplită în Masa Tăcerii.

Alături de cei dragi caută fericirea.

Iar între prieteni, înfrânează-ți limbuția,

Să nu strâmbi pragul bunului simț.

Nu confunda pacea din zborul porumbeilor,

Cu croncănitul ciorilor negre,

Și nici cântul macabru al bufnițelor în noapte,

Cu imnurile înălțătoare de privighetori.

Și nu-mi călca intenționat firea calmă,

Cu talpa răutății tale,

Și inima sufletului meu bolnav,

După a ta iubire,

Căci vei plăti scump mâine,

Vei plăti foarte scump,

Om crescut fără iubire.

18 –04 –2005

001.278

Mahok Valeria. “Nu-mi clătina echilibrul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/163793/nu-mi-clatina-echilibrul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.