Poezie
Cînd pamîntul a stat
1 min lectură·
Mediu
Flori de salcîm
ți le aștern pe pat.
Printre cearceafuri albe
trupul tău chinuit
se roagă în tăcere.
Erai deja pe drum
dar te-am chemat în gînd
și m-ai recunoscut
în pauze de durere.
Mi-ai zîmbit și
era atît regret în ochii tăi.
Pentru ultima oară
ți-am simțit degetele deja reci.
Afară începuse furtuna.
012.302
0
MZ