Gânduri ruginite
E iarași toamnă-n gândul meu,
Cad frunzele tăcerii,
Aștept cu nerăbdare pasul tău,
Un gest, o adiere.
E noapte afară, e târziu
Natura-ntreagă doarme,
Numai eu stau si
Spre Asey
Citeam...
cand deodata,
aud din departare,
din linistea ploata,
un strigat de durere,
pierdut in noaptea aspra
Dormeam....
somnul de toamna,
cu roade mucezite,
visand la
Fara titlu...
Ma intreb adeseori , de ce oamenii vor sa categoriseasca numaidecat lucrurile. Poate ca e mai bine pentru noi toti sa nu incercam a diseca ceea ce pentru noi insine nu reprezinta
Doamnei X
Chiar credeti ca sunteti prea buna pentru cerul acesta imens ? Nu va ganditi la faptul ca sunteti atat de mica incat v-ar sfarama chiar si o pietricica cu viteza unei vrabiute cu aripile
Antiteza
De ce se simte primavara ca o iarna rece, muta
florile pierdute-n gheata parca ies de sub cucuta
toti asteapta rasaritul ce preschimba sensul vietii
cantecul de dor ce plange pe o
iubire intristata
uitand de clipa scumpa-a tineretii
a nazuintei de artist,
ma consolez cu cartea vietii
ce-mbraca somnul cel de vis,
cararea rece a diminetii,
iubire fara compromis
aduci in
lacrimi de noapte
Cerul parca s-a impartit in doua,
Luna si stelele vand scobitori de piatra,
Nemultumite de vocea asfintitului rosu-albastriu.
Trupurile parca zboara, apasand cu greu pe
