Poezie

Prin noapte

nouri de ceata

1 min lectură·25 august 2007

Mediu

Strivesc sub talpă crengi de aramă,

Și locu-i pustiu-așa il stiam,

Nouri de ceață firav iar mă cheamă,

Si-n noapte lumină morbidă mai am.

Și luna apare ca sceptru de raze,

Pictat e tabloul ce-l aruncă-n mare,

Și trestia mută apare in oaze,

Șuvița pletoasă ce lacrimă-n zare.

Tovarăș mi-e noaptea ce soarbe pământul,

Etern mi-e abisul ce-l calc ca o scară,

Și veșnic e paiul ce poartă cuvântul,

Ce pe-aripi de vânt liniștit parcă zboară.

Prin noapte colina se-nneacă in nisip,

Smaraldul se sapă in piatra din gropi,

Și nopților lacrimi atât le-au lipsit,

Să scurga din ele frumoși și mici stropi.

Prin noapte se leagănă luna cu marea,

Și liniștea-și pune amprenta in vise,

Și-oceanul se-ntoarce tot in zarea,

In care focul naște flăcări stinse...

001.191

Madalina Ionescu. “Prin noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/madalina-ionescu/poezie/1741152/prin-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.