Sete de orizont

A venit in sfarsit tentatia zilei emolienta-

epiderma de inger ingenuncheat

pe lespedea mormantului metaforelor dogmatice.

Doamne mi-e gura cuprinsa de ghimpii stelelor

mi-e pulbere in privirea de iarba

oricum umbra mea ma ocoleste la miazanoapte.

Doamne ma ratacesc ca un copil orfan

pe strada uitata in zapada a copilariei.

De acum mantia de in carbonizat

prabuseste orizontul.

orice ecou se intoarce

stol neinteles de inaripate cu gheare

cu fasii de azur si arhangheli sfasiati in cioc.

Nici Iona nu sunt-

in arca palmelor aerul se lichefiaza

acolo ma botez Doamne

singur cu fiecare taina

in fiecare clipa.

Comentarii (1)