povestirile unui marinar

23 decembrie 1989 Sunt ofițer secund pe o navă militară, pe Dunăre. Primim alarmă și ni se solicită să navigăm cu luminile stinse, fără să facem nici un zgomot. Mergem încet , în șir, șase nave. Dan este un maistru militar voinic, cu o voce baritonală, gata oricând să zică ceva, chiar dacă e cazul sau nu. Când vorbește se aude în toată unitatea. Ne deplasăm așa, în liniște pe Dunăre, până când un soldat scapă arma din mână, pe punte. Zgomot a fost, dar nu prea mare. În schimb au urmat adjectivele și urările de bine ale maistrului Dan și s-a terminat cu liniștea. Din bezna de pe mal, cineva întreabă... -Tu ești Dane? -Da, eu sunt. Da tu care ești? ...și urmează un strigăt...Stați! Nu trageți! Ãștia sunt ai noștrii! Erau grănicerii care primiseră ordin să tragă cu AG-urile în navele care circulă fără lumini pe Dunăre. Vă închipuiți ce s-ar fi întâmplat. Și astfel, o armă scăpată de un soldat pe punte ne-a salvat viața. Laurențiu Manuel Macarie