Noaptea, umbra ta s-a închis în tine
a împietrit în pământul de pe tâmpla ta.
Ți-a supt pământul esența
și-a spart obrazul crâmpoțit de spini,
te-a învins,
te-a ucis.
S-au desfăcut spirale
din
Cine sînt eu? Ce vreau să fiu?
Þipăt? Ecou? Urmă-n pustiu?
Spin? Libelulă? Iris? Suspin?
Zîmbet? Clepsidră? Cămașă de in?
Pagodă? Sabie? Sari? sau Foc?
Harpă? Chitară? Piesă-n stil
Totul a-nceput ca-ntr-un vis...
Pe atunci eram înca fiica cerului,
născută într-un miez de
floare de cîmp.
Față în față cu vîntul,cu ploaia,cu nisipul răsfrînt...
Atunci poate...
poate doar
Maci au răsărit din urmele tale...
Nu i-am atins...i-am închis
într-o carte cu scoarțele negre...
s-au stins.
Alți maci ți s-au născut pe retină...atunci
ți-am furat pleoapele,
vezi?
sunt
Muțise cerul...
...Cu buzele reci a muțit...
Și mii de ani nimeni nu-i auzise glasul...
O zi a fost de-ajuns ca să înceapă corul:
Clopotul a trezit Pămîntul pentru a vorbi cu
Miroase-a apus sau a tine
E MArte undeva pe orizont
Eu aici cu gînduri dezbrăcate,
zgîrîiată pe frunte de aerul rece
de august tîrziu.
Un vîrf de cer deasupra mea
Un ciob de lună amorțită
O
M-am născut cu ochii în palme.
Să-mi fie lacrimile mîini
Să culeg cu ochii macii și spinii
Să-mi cresc munții în plete despuiate
Să simt cum iarba îmi calcă tălpile
Să simt cum brazii îmi
Ai suflat cu fluturi in mine.
M-au inundat,
au umplut golul, nebunul.
M-au cuprins culorile, dementele,
ca mii de sageti s-au infipt in mine
culorile.Fluturii.
Flori n-au gasit in mine.
Flori
M