Poezie
Îmi spuneam anevoios odată
- tristețe -
1 min lectură·
Mediu
Îmi spuneam anevoios odată
că sunt singur și-ncruntat,
dar prin prezența-ți feminină,
cu ochii-n ceruri m-ai ridicat.
Îmi spuneam anevoios odată
că-s plecat în lume-nlăcrimat
și-alerg, alerg spre infinituri,
cu gândul amorțit și destrămat.
Îmi spuneam anevoios odată
că nici lacrimi nu mai plâng
dar m-ai făcut să simt tristețea,
amurgul, gânduri din trecut.
Înorat și trist e cerul,
îmi spuneam anevoios privind
și pașii mei se șterg în urma-mi,
dar sunt oare fericit?
Ignorat de mine însumi,
îmi spuneam anevoios privind,
nu-s creat de-aceste vremuri,
sunt născut cu gând trecut.
Îmbujorat, timid și singur,
îmi spuneam anevoios privind,
olginda care-mi reflectează
chipul de bărbat matur plângând.
002.027
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- M.P.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
M.P.. “Îmi spuneam anevoios odată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13978909/imi-spuneam-anevoios-odataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.