Poezie

Răspunsul gândului

1 min lectură·19 februarie 2011

Mediu

Prieteni, m-ați întrebat cum

m-aș putea rătăci într-un viitor

mai diminuat decât prezentul, mai

antipatic decât trecutul și mai

prezent decât prezentul.

Poate că acest lucru îmi este inefabil

în speranță, în nefericita speranță a mea.

Poate că acest gând, această stare

de rău, de bine, poate fi o fericire,

o jovialitate strâmbă pe care o zăresc pal.

Nu am cuvinte să mă închin, stare și adăpost.

Nu am vremuri și visuri de război ciudate.

Nu vreau soare și căldura, vreau doar ploi,

tristeți și ură. Vreau amurg, Noiembrie

și pamânt, piatră, sânge, lacrimă și gând.

M-aș transforma în viitor să simt acele cântece variate,

acele cântece ale amurgului, ale tristeții

și ale tuturor simțurilor adâncite în mine.

Am fost cel mai puternic dialog pe care l-am

purtat cu mine însumi, cu propria-mi ființă.

Nu există nimic mai dificil decât propriu-mi gând,

propria-mi identitate. Adeseori îmi spun că sunt

un calvar, un nimic, un nimic zărit, atins.

Contemplarea propriei mele inimi îmi este un fapt

profund, emoționant și tulburător mie.

001.167

M.P.. “Răspunsul gândului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13972120/raspunsul-gandului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.