Poezie

Hei, mândră privighetoare

\"-- din când în gând --\"

1 min lectură·31 decembrie 2010

Mediu

ce-mi rămâne din tine?

Amintirea, gingășia ta,

surâsul tău ușor, diafan,

înmiresmat,

imaginea ta plutitoare, caldă,

și nespus de dulce a celei vii,

mai dulce chiar decât cea vie,

pentru că știu prea bine că într-o zi

mă vei părăsi fără urmă, iar eu,

eu unde voi rămâne? Eternitate?

Eternitatea îmi năruie plăcerile!

Amintirea ta o voi purta în veci,

fanotmă iubită, pisică voluptoasă

plină de gânduri ca un cireș

de flori în amurg de primăvară.

Așează-te pe un singur trandafir,

unul singur, fără spini, ca nu cumva

să-ți rănești ghearele, să nu-ți înțepi

amintirile și poate uitările tale.

Adu-ți aminte de o singură floare,

roșie, albă... să fie pe placul

ochilor tăi ca la vedere să fiu

ceea ce tu îți dorești, ceea ce tu vrei.

Destinu-i doar o vorbă și vorbele sunt vide!

Scrie-mi cu lacrimi atingerile tale,

șoaptele pe care tu le-ai rostit.

Scriele în nori, în amurg...

Voi privi spre cer și voi înțelge!

001.232

M.P.. “Hei, mândră privighetoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13966195/hei-mandra-privighetoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.