Poezie

Subversiv

1 min lectură·17 octombrie 2010

Mediu

Dacă aș avea curajul și putearea,

ți-aș arunca în față

o mie de reproșuri binemeritate,

ți-aș vorbi de natură, de lacrimi...

Cât de necesar îmi este pentru

echilibrul meu sufletesc!... Ce

înseamnă singurătatea pentru

mine, pentru ceea ce fac,

pentru poezie, pentru oaza

mea de puritate!... Sunt un

laș provenit din

neant și azvârlit pe betoane.

Mă privești absentă, aiurea,

cu un zâmbet amar în colțul buzelor tale

și o lacrimă gata să se desprindă

de pe obrazul îmbujorat, neted și dulce...

M-aș apleca să-ți sărut mâna. Dar

reacția ta?... M-ar cuprinde o

amețeală ciudată refuzându-mă și cu uimire

te-aș lua în brațe și ți-aș strivi

buzele cu săruturile mele. Lacrimile

mele se împietriseră undeva!... Pe dinăuntru

se făceau bolovani, mormane de piatră,

golgote de stâncă. Zdrelindu-mi sufletul

încercam să urc undeva, să fug, să dispar.

Aș rămâne doar eu și strigătul ființei mele.

Ecoul gândului mă va putea elibera de asta?

N-am să regret niciodată că te-am întâlnit!

001.323

M.P.. “Subversiv.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13957501/subversiv

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.