Poezie

Suprimare a propriei vieți

1 min lectură·30 aprilie 2010

Mediu

Mi-aș pune un batic solid în jurul grumazului meu

și m-aș lăsa pendulând în adierea unui vânt pal,

sub o ramură de pom, o ramură de nuc...

unde trupu-mi legănând în voia sorții lui;

Când sufocat mă voi simți odată,

și biruința mea ce-i leneșă, trufașă

va năpusti asupra mea cu o fașă mult prea deasă

și rugându-mă la cer, la iad și la mister...

Când sufletu-mi va părăsi trupul și din creștet

îmi vor ieși primi viermi atunci voi pieri

într-un sfârșit fără răspuns, fără cale...

și tot ce-am făcut, am lăsat neterminat!

Aceste versuri vor fi ultime, fără punct

și fără un final de trăi, de viață...

Când se vor termina minutele mele, zilele

și orele, atunci voi pluti spre tărâmul cald...

Voi muri într-un amurg părăsit, într-un amurg

deșertic, estompat în tenebre și fără vlagă.

Nu voi ajunge înflorit că o floare, ci doar

un drum călcat în picioare de copite și-njurături.

001.008

M.P.. “Suprimare a propriei vieți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13939031/suprimare-a-propriei-vieti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.