Poezie
Mi-aduc aminte
1 min lectură·
Mediu
Mi-aduc aminte:
Cad frunze și înfloresc
muguri pe ramuri
solitare, solitare, solitare.
Renasc primăveri
și câmpiile
se înverzesc
ca mătasa broaștei verzi,
verzi, verzi.
Mi-aduc aminte:
Clipă de clipă,
secundă secată
de lipsa timpului efemer
și răstimpul paradisului
e atât de vag,
atât de solitar în el,
în el, în el...
Mi-aduc aminte:
Plecăciuni înaintea
mormântului tău
și decăderi estompate
în drumul cugetului tău.
Tu și tu și tu și tu,
o rămâi, rămâi, rămâi...
Mi-aduc aminte:
Plecat acum, acum, acum
în zarea fără orizont
și tu și eu și eu și tu
în zare ne vom duce
mai mereu, mereu, mereu...
Plec plângând, plângând,
plângând!...
Mi-aduc aminte:
aminte, aminte, aminte
ca \"a minte\" nu e
adevar, adevar, adevar...
Cerșind în lacrimi, adevar
și nu minciună,
atât,
mi-aduc aminte!...
aminte,
aminte,
aminte...
00829
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- M.P.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
M.P.. “Mi-aduc aminte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13929108/mi-aduc-aminteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.