Poezie

Când n-o să mai fiu în doliu!

1 min lectură·16 ianuarie 2010

Mediu

Zbor în legământ,

în zare de azur,

în lume vidă și legănată,

solitară, estompată...

Plutesc ca un nufăr,

ca un cuvânt rostit,

ca un sunet de vioară,

ca o aripă în vânt.

Sunt în adiere,

în cuvinte și apus,

în amurg și libertate,

și mormântul meu de gând.

Mă liniștesc în adormire,

în cuvinte de rămas-bun,

mă simt ca vrabia făr` de aripi,

ca un om fără de gând...

Și prin gânduri ceața-mi trece

și lovit cad la pământ,

sugrumat căci timpul trece...

Rostul meu de muribund!

00832

M.P.. “Când n-o să mai fiu în doliu!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13923971/cand-n-o-sa-mai-fiu-in-doliu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.