Poezie

Fără rațiune!

2 min lectură·10 ianuarie 2010

Mediu

Întunericul alunecă la ochii mei

și-mi reamintește de nopți nedormite

umbre de durere fără chipul meu

adânc în ploaie, vise scormonite...

Amintirile mele triste ce vor să spele?

Oare rușinea mea?

Toată ploaia ce-mi va unge

visele de demoni din ochii mei,

vise de singurătate nu pot găsi

pe aceste alei de vis...

Mă plimb prin această noapte

iar calea nu are nici o lumină.

Această noapte singur,

și vântul adie în durere

și dorința a apropierii de noapte

bate în ceasul de lumină.

Timpul are un cuțit otrăvit

de durere pentru mine,

pentru totdeauna, pentru noi...

A ta mână fragilă și ochii tăi

plin de întristare

cum mi-au cuprins timpul și îmbrățișarea...

În aceste adâncuri cu porțiuni de cale netedă,

cu spaime de șoaptă și gemete de ură,

cu lacrimi și sfinți, demoni melancolici,

păduri de roș-aprins și toamnă fără voce.

Pătrund în mine fel și fel de taine,

taine din tenebre și din amurg,

dar tot ce pot să-ți spun acum iubito

visez, visez și greu gândul mi-l alung!

Dacă în loc de soare ar fi luna,

și-n loc de lună ai domni doar tu,

atunci în întuneric aș vrea să pot muri și poate,

a mele gânduri greu le-aș împlini.

Dacă în loc de ploaie te-aș asculta pe tine

și în amiază să te zăresc pe nori,

siguranța mea de veci de trai și de tenebre

prin gânduri, zile, nopți și ploi am să alerg!...

00803

M.P.. “Fără rațiune!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-p-0034371/poezie/13923045/fara-ratiune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.